Eliberare
Alexandrina Tulics, album Destine

Noaptea se furișează
ca umbra groasă a unei pete,
ca o căciulă neagră,
aruncată peste omenire…
aerul devine tot mai greu,
din depărtări se aud frânturi
din nedeslușite răspunsuri,
la țipetele scurte ale coioților
ce și-au micșorat distanțele
dintre habitatul lor
și hotarul pădurii de lângă casă.
Va ninge…
se simte miros de zăpadă…
acel medicament pur, alb,
care-l așteaptă doritorii
de eliberarea toxinelor din jur,
înnoiți în respirație,
ca viața noilor născuți…
Omenirea are nevoie de eliberare!
De îmbrăcarea sufletului
într-o pură, mantie albă,
ca fața zăpezii neatinse…